De ce și cum să dezvoltăm inteligența emoțională in școli ?

Invata germana in mod creativ!
17/09/2015
Germana distractiva pentru copii
12/10/2015

Inteligenţa emoţională poate fi definită pe larg ca un set de capacităţi de a conştientiza, identifica, comunica, rememora, descrie, înţelege, gestiona emoţiile şi a le utiliza în relaţiile cu ceilalţi. Ea este încă insuficient cunoscută pe scară largă și a devenit obiect al studiilor ştiinţifice relativ recent (în anii ’90). Una dintre cele mai bune veşti legate de inteligenţa emoţională este faptul că ea se poate dezvolta de-a lungul vieţii prin educaţie şi exerciţii specifice.

Actualmente, spune Daniel Goleman în lucrarea Inteligenţa emoţională, cheia succesului în viaţă, inteligenţa emoţională „e prioritară, dar lipseşte”. Aceasta se reflectă în creşterea numărului de cazuri de boli mintale şi tulburări afective în întreaga lume. De exemplu, Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că în 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, imediat după bolile cardiovasculare, iar specialiştii atrag atenţia că și numărul adulţilor tineri români care se lasă pradă depresiei creşte rapid.

În aceste condiţii există o nevoie evidentă de modalităţi de prevenţie şi intervenţie focalizate pe bunăstarea mintală şi emoţională a oamenilor şi de o educaţie riguroasă privind sănătatea emoţională. O atenţie specială trebuie acordată educării pentru sănătate mentală şi emoţională a tinerei generaţii, mai ales că în mediile educaționale se constată tot mai des creşterea ratei de abandon şcolar, demotivarea elevilor pentru actul învăţării, deteriorarea relaţiilor elev-profesor şi elev-elev, creşterea numărului de acte de violenţă şi indisciplină în şcoli, lipsa respectului şi diminuarea promovării valorilor umaniste general valabile în istoria umanităţii (altruism, iubire, nobleţe, respect, toleranță, entuziasm, creativitate etc.).

Până nu demult trăsăturile specifice inteligenţei emoţionale se transmiteau firesc, de la o generaţie la alta, fiind preluate de la părinţi, bunici şi alţi adulţi semnificativi pentru cei mici. Astăzi, părinţii sunt tot mai ocupaţi şi petrec tot mai puţin timp cu copiii lor, iar lecţiile de viaţă care erau de obicei primite prin interacţiune directă cu părinţii sunt acum înlocuite de ecranul computerului sau al televizorului, de un telefon mobil sau Ipod.

Acestea distrează mintea copilului, dar nu îi transmit valori constructive şi nu îl pregătesc pentru viaţa reală, ci îl atrag într-o lume virtuală (computerul) sau îi prezintă ştiri senzaţionale (televizorul, mass media în general) care constituie doar o parte a vieţii, privându-l de partea liniştită, firească, fără anomalii senzaţionale, a vieţii.

În consecinţă, rămâne sarcina şcolii, precum şi a furnizorilor de educaţie informală şi nonformală să înveţe copilul să îşi trăiască viaţa conform valorilor pozitive ale umanităţii, să îl deprindă să îşi gestioneze emoţiile negative şi să le cultive pe cele pozitive pentru a avea o bună sănătate emoţională şi, mai ales, să nu uite să fie cu adevărat OM.

Inteligenţa emoţională trebuie, deci, să pătrundă în şcoli, ca modalitate de intervenţie pentru a ne adresa problemelor deja existente şi pentru a preveni agravarea acestora sau apariţia altor noi disfuncţii.

În consecinţă, devine tot mai necesar ca profesorii să-și completeze instruirea cu acest aspect vital, nerecunoscut şi, ca atare, nedezvoltat al formării lor profesionale. Aceasta va avea efecte benefice şi asupra altor aspecte ale muncii de profesor. De exemplu, multe probleme de disciplină pot fi atribuite modului în care profesorul neglijează (sau abordează necorespunzător) sentimentele elevilor. Dacă au relaţii bune cu profesorii, elevii nu vor mai simţi nevoia să abandoneze şcoala. Mai presus de toate, profesorul care acordă atenţie dimensiunii emoţionale a clasei are mai multe şanse să dezvolte în elevii săi o stare care facilitează învăţarea: aceştia se vor implica mai mult, vor fi motivaţi, gata să colaboreze şi să-şi asume riscuri în învăţare, pozitivi în abordarea învăţării, creativi, flexibili şi cooperanţi.

Unul dintre instrumentele ce pot fi utilizate cu succes în acest sens este așa numita metodă ”Călătoria”, elaborată de Brandon Bays, speaker de renume mondial și autoare a best-seller-ului cu același nume. Ea a vorbit despre acceptarea blândă a vieții emoționale ca având efect pozitiv asupra sănătății emoționale și a conceput un demers – în egală măsură terapeutic și preventiv în plan emoțional – prin care emoțiile sunt conștientizate, exprimate și integrate firesc în viața psihică, aceasta facilitând atât maturizarea emoțională, precum și îmbunătățirea performanțelor cognitive și a abilităților de relaționare sănătoasă cu ceilalți.

Metoda constă într-o combinație inedită de procese terapeutice întâlnite în diverse forme de psihoterapie sau concepute de Brandon și procedee preluate din meditațiile de tip oriental.  ”Călătoria” constă într-o introspecție ghidată prin care se accesează emoțiile dureroase, blocante sau inhibitoare; apoi persoana își exprimă trăirile, eliberându-se astfel de emoțiile reprimate până atunci și ajunge firesc la o stare de iertare profundă. Efectele sunt: eliberare emoțională, relaxare fizică, claritate mentală, încredere sporită în sine, capacitate crescută de a se afirma, precum și dezvoltarea toleranței, a bunăvoinței, altruismului – pe scurt, a valorilor pro-sociale.

Metoda a fost folosită în alte țări pentru a îmbunătăți climatul emoțional în sălile de clasă, pentru diminuarea comportamentului agresiv al elevilor și pentru facilitarea relațiilor profesor-elevi. Se poate aplica individual, în sesiuni față-în față, sau ca un exercițiu cu întreaga clasă.

Ideal este ca aplicarea acestui procedeu să fie precedată de exerciții de îmbogățire a vocabularului emoțional – adică elevii să învețe să își denumească emoțiile. În Australia, de exemplu, există programe de dezvoltare a inteligenței emoționale în școli care îi învață pe elevi 500 de nume de emoții cu care ei să își descrie trăirile. Studiile au arătat că bogăția vocabularului emoțional corelează pozitiv cu nivelul de sănătate emoțională, așa că este evident cât de necesar este ca tinerii să știe cât mai multe nume de ”nuanțe emoționale” pe care le pot experimenta.

De asemenea, consilierii școlari își pot îmbogăți trusa de instrumente de intervenție cu procedeele de tip ”Călătoria”, putând astfel să se adreseze direct domeniului emoțional al problemelor elevilor care le solicită ajutorul.

În România, metoda se studiază începând cu anul 2013, când a avut loc primul seminar cu Brandon Bays. Periplul de învățare a instrumentelor ”Călătoria” începe cu seminarul Journey Intensive, care va avea loc și la noi în țară, între 2-4 octombrie 2015, când Brandon revine în București, pentru a susține ediția a VI-a a acestui seminar, în care predă bazele metodei și un modul de Abilități Avansate.

Ulterior, există un întreg program de formare ca practician acreditat al acestei metode, constând într-o serie de alte cursuri adaptate pentru diferite situații de viață și tipuri de probleme.

De asemenea, dacă doriți să învățați instrumente specifice de intervenție pentru eliberarea de depresie, tot din gama ”Călătoria”, puteți participa la seminarul ”Out of Blue”, care va fi susținut de Kevin Billett, partenerul lui Brandon Bays în viață și afaceri, între 30 octombrie-1 noiembrie 2015, în București.

Detalii și înscrieri pe www.thejourney-romania.com.

Patricia Cihodaru, psihoterapeut
Practician acreditat metoda ”Călătoria”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *